Viata confesionala

VIAŢA CONFESIONALĂ

Sânnicolau Mare, ca toate localităţile din Banatul istoric, a făcut parte din aria de geneză a creştinismului, aşa cum o atestă descoperirile arheologice de pe malul râului Mureş, la 5 km nord vest in Sighet şi pe locul fostei fabrici de ţiglă. In acest spaţiu daco-roman, rămas sub influenţa imperiului roman, iar mai târziu a Bizanţului creştin, populaţia poate să-şi asigure existenţa şi să îşi afirme credinţa.

Sfântul Niceta de Remessiana (cca. 340-415) a desfăşurat o activitate misionară creştină şi în spaţiul bănăţean, iar în anul 535, împăratul bizantin Justinian, prin Novela XI-a, întemeia „Arhiepiscopia Justiniană Prima”, a cărei jurisdicţie încorpora şi Banatul. Viaţa creştină s-a desfiinţat în anul 731 în unele zone ale Banatului, iar în cele existente va continua, sub jurisdicţia Patriarhiei din Constantinopol.

Legenda major „Vita Sancti Gerardi” (6) consemnează că, în anul 1002, voievodul Achtum, care avea reşedinţa la Morisena, s-a botezat în credinţa creştină, la Vidin, acceptând suveranitatea împăratului Bizanţului Vasile al II-lea.

La Morisena, se va întemeia o mănăstire ,,întru slava fericitului Ioan Botezătorul’’ ,punând acolo un stareţ şi călugări greci. Pe lângă mănăstirea Morisena, au mai fost construite: mănăstirea din Sânnicolau Mare şi mănăstirea Kemeneche (la 3 km est de Cenad şi 5 km nord vest de Sânnicolau Mare) şi care, împreună ,au avut o influenţă deosebită în creştinizarea întregii zone.

În anul 1030, Gerard de Sagredo cu sprijinul regilor maghiari organizează episcopia romano catolică de la Cenad, care va propaga catolicismul în toată zona Banatului.

Începuturile existenţei Parohiei ortodoxe române din Cenad şi Sânnicolau Mare exista chiar şi pe timpul stăpânirii romane. Parohia localităţii făcea parte din episcopia Mureşană.

Existenţa ruinelor, una spre râul Mureş şi alta pe malul Arancăi, ambele cu altarul spre răsărit, atestă că românii din localitate au avut o viaţă bisericească bine organizată. Acest fapt este demonstrat şi pe obiectele din comoara găsită, în 1799, în Sighet, ce a aparţinut principilor români Buiula şi Vatavul şi apoi lui Achtum.

După epoca de înflorire, de pe vremea principilor naţionali, până la Achtum, intră într-o fază de zbucium şi continuă lupta cu diferiţi duşmani, pentru a şi salva a-şi păstra intact, patrimoniul strămoşesc şi ortodoxia românească. Sânnicolau Mare, ca avanpost de apărare a cetăţii Cenadului, a rezistat câteva secole, după care s-a prăbuşit, rămânând doar biserica ce poartă hramul Sfântului Mare Ierarh Nicolae şi Parohia ortodoxă, numele oraşului fiind legat pe veci de Sfântul Nicolae.

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

În registrul pentru plata zecimilor papale, de la Episcopia Cenadului, la 1333, figurează şi Parohia ortodoxă San Nicolau, fapt susţinut şi de Schreyer, în lucrarea sa, care spune că episcopia catolică s-a înfiinţat, de abia, după venirea germanilor, în 1767. La venirea turcilor, biserica din cărămidă arsă a fost transformată în moschee. Imigrarea sârbilor şi apoi a grecilor în localitate, face ca aceştia să intre în comunitatea religioasă a românilor, iar după 1733, se înfiinţează şi o parohie sârbească, alături de cea românească.

După dărâmarea vechii biserici, între anii 1783-1787 ,se construieşte o biserică mai mare, care să cuprindă toţi credincioşii celor trei etnii ortodoxe. Neînţelegerile, dintre sârbi şi români, au luat amploare, ajungându-se,, ca slujbele să se ţină într-o duminică în româneşte, iar în alta în sârbeşte şi fiecare cu preoţii săi. Situaţia devine critică între credincioşii români şi sârbi, rezolvarea făcându-se pe cale juridică, după lungi procese la Timişoara şi Budapesta, în jurul anilor 1900, românii ies definitiv din biserică, rămânând a sârbilor. În anul 1903, se termină construcţia bisericii ortodoxe române, aflată la intersecţia străzilor Calea lui Traian şi A.Şaguna. Începând cu anul 2000 în oraş s a înfiinţat Protopopiatul Ortodox ce are în subordine bisericile din partea de vest a Banatului. Numărul ortodocşilor în anul 2002 era de 8.974 credincioşi.

PAROHIA GRECO-CATOLICĂ

Această parohie ia fiinţă în anul 1846, când patruzeci de familii de români au fost trecuţi la catolicism. Până la construirea bisericii, în anul 1902, credincioşii îşi aveau lăcaşul de cult într-o casă apropiată de locul actual al bisericii. Biserica a fost sfinţită, în anul 1902 , şi şi-a continuat activitatea până în anul 1948, când cultul greco-catolic se uneşte forţat cu cel ortodox. Acest lucru nu durează decât până în anul 1990, când se despart din nou. La ora actuală parohia greco- catolică numără doar 310 credincioşi.

PAROHIA ROMANO-CATOLICĂ

Aceasta ia fiinţă între anii 1818-1824 , până atunci aparţinând de Parohia Cenad şi avea ca şi credincioşi pe germanii şvabi colonizaţi. Întrucât, Comuna Germană a fost deja constituită, contele Nako construieşte, în anul 1824, Biserica romano catolică, la care se alătură, pe lângă credincioşii germani şi maghiarii, precum şi alte naţionalităţi. Până la construirea bisericii, slujbele se ţineau într-o capelă, aşezată în mijlocul Comunei Germane, pe strada Sauerlander Gasse (Nufărului).

Biserica romano-catolică este una dintre cele mai impunătoare biserici din oraş, putând să fie declarată, ca şi biserica sârbească, monument istoric. În prezent, parohia are un număr de 2.673 de credincioşi (germani, maghiari, bulgari).

PAROHIA ORTODOXĂ SÂRBĂ

În anul 1773 se înfiinţează parohia sârbă, iar după construirea bisericii, în 1787 devine proprietatea sârbilor prin preluarea acesteia pe cale juridică.

Parohia ortodoxă sârbă, construită în anul 1733, a fost înfiinţată de patriarhul Cernejovici, în anul 1717, în Sânnicolau Mare. Biserica se află în Piaţa 1 Mai, fiind o biserică impunătoare, cu aspect de catedrală . Parohia are un număr de 452 de credincioşi.

BISERICA REFORMATĂ

După ce habsburgii acordă cultului reformat, protestant, luteran şi evanghelic, liberă execuţie, se permite imigrarea, în localitate, a ungurilor reformaţi. În anul 1787, se aşază, în localitate, prima familie maghiară protestantă (Matei Kalafon), care la început au aparţinut de parohia Nădlag.

În urma aprobării de către conducere şi cu ajutorul contelui Nako, credincioşii reformaţi au zidit, între anii 1814-1815, o casă de rugăciuni şi şcoală maghiară, iar în 1824 primesc şi loc de cimitir.

Biserica de azi, de pe strada Gh.Şincai, a fost construită între anii 1912-1913, de arhitectul Graf din Sânnicolau Mare, în stil gotic, combinat cu cel baroc, după modelul bisericii din Hangos (localitate în Ungaria). Biserica are un număr de şase evanghelici-luterani şi cinci evanghelici.

COMUNITATEA ŞI SINAGOGA EVREIASCĂ

Despre întemeierea comunităţii evreieşti în Sânnicolau Mare, nu sunt date sigure. La 1780 contele Nako le-a dat loc de cimitir, iar în 1794 şi-au zidit sinagoga , din resurse proprii, înlocuind-o pe cea veche cu una nouă, care era un adevărat monument de artă.

Comunitatea evreiască are înfiinţată ,,Reuniunea Sfântă’’ numită Chevra Kadisa. Numărul credincioşilor se ridica la 280. Templul izraelit se afla la cimitirul din Bugeac, iar Sinagoga se afla la intersecţia străzilor A.Mureşan cu A.Şaguna, ambele fiind dărâmate pe timpul războiului. În localitate nu mai există nici un evreu, însă, urmaşii, celor care au trăit aici, vor să ridice o sinagogă, pe vechiul loc.

SECTELE RELIGIOASE

În urma recensământului, în localitate sunt 91 de credincioşi baptişti, 632 de credincioşi penticostali, 38 de credincioşi adventişti, iar nedeclaraţi, mai sunt sectele: martorii lui Iehova, pocăiţi după evanghelie şi sâmbătari.

CIMITIRELE ŞI SĂRBĂTORILE RELIGIOASE

Oraşul are un număr de şapte cimitire, repartizate astfel: cimitirul ortodox, de pe strada Mărăşeşti, cimitirul catolic german, de pe strada Vânătorilor, cimitirul catolic maghiar, de pe strada Stadionului, cimitirul evanghelic, de pe strada Gării, cimitirul ortodox sârb, de pe strada Stadionului, cimitirul evreiesc, în Bugeac şi cimitirul de pe drumul Timişoarei.

Viaţa confesională, în oraş, se manifestă conform tradiţiei fiecărei biserici, existând respectul pentru toate activităţile religioase, indiferent de religie. Oraşul are ca sărbători

religioase: Ziua Eroilor, Hramul bisericii Sfânta Maria, Kirwaiul german, Faschingul (venirea primaverii), Sfântul Nicolae.